Episodul 1 – Ei-Ai Despre viitorul mai mult sau mai puțin inteligent

EXT. ZI – parc

Din interiorul și de la înălțimea unei rulote comerciale, îl privim pe GABI, un bărbat de vreo 30-35 de ani, genul care crede că pentru că a scăpat de plaga calviției lumea îi aparține, indiferent de cât de multe culori din ținuta sa nu se potrivesc.

Tocmai își adaugă diverse topping-uri peste înghețată.

Se întoarce, moment în care îi trece prin față o FATĂ cu un aspect fizic extrem de… tulburător. Pe ritmuri de melodie à la Barry White, urmărim privirile lui în timp ce evaluează formele domnișoarei. Între timp, înghețata se topește sub dogoarea soarelui de vară.

Fata își întoarce capul. În sfârșit, o șansă pentru Gabi de a-i atrage atenția. Își apropie cornetul de gură și linge ofertant înghețata, dar nu face decât s-o împingă din cornet. Stop-cadru, însoțit de comentariul unui NARATOR.

NARATOR – Acesta e Gabi.

33520361_d7c9b03136_o

EXT. ZI – PARC 2

Scena similară, doar că în locul lui Gabi, avem o tânără cam de aceiași vârstă și cu trăsături asemănătoare. Prima impresie trebuie să fie că e varianta feminină a lui. De asemenea, locul înghețatei e luat de o cutie cu gogoși.

NARATOR – Și, în mod paradoxal, și acesta este Gabi.

Apare din nou fata de data trecută în peisaj și, când se întoarce, Gabi își introduce sugestiv limba prin gaura gogoașei. Stop-cadru.

NARATOR – Același Gabi.

fade to white:

INT. ZI – CAMERĂ ALBĂ

Gabi, pe un fundal alb imaculat, îmbrăcat în ținuta clasică a omului obișnuit: blugi și tricou.

NARATOR – Se pot spune multe despre Gabi…

De jur-împrejurul lui răsar ca ciupercile după ploaie cuvinte-cheie și descrieri care îl definesc. Reușim să deslușim doar câteva la început (SCRIITOR, AROGANT, TĂIETOR DE FRUNZE LA CÂINI), pentru că imediat spațiul din jurul lui se umple până la refuz de adjective de tot felul.

NARATOR – … dar majoritatea vă vor plictisi.

O mână uriașă șterge cuvintele cu un burete.

NARATOR – Asta pentru că, deși se consideră, bineînțeles, deosebit nu e un personaj prea interesant. Din fericire pentru povestea noastră însă, tocmai acum are parte de cel mai incitant sfârșit de săptămână din ultimii ani.

Montaj rapid:

1. Gabi primind o palmă.

2. Gabi interceptând conținutul unui pahar în plină figură.

3. Gabi trântit pe capota unei mașini.

Stop-cadru.

NARATOR – Dar v-am luat prea dintr-odată. Să începem cu binișorul.

crossfade:

EXT. DIMINEAȚĂ – CARTIER

PLAN DE ANSAMBLU:

Un cartier cât se poate de familiar de blocuri, cufundat încă în tăcerea dimineții. Descrierea ce însoțește imaginea ne informează că e vorba de „România anului 2180 – o urbe oarecare”, după care, adaugă imediat „Dar să zicem că e Clujul.”

4005020863_d9ca03f833_o

NARATOR – Dacă vă gândiți că nu veți putea rezona vreodată cu această Românie a viitorului, vă invit să vă calmați. Familiarul vă va da binețe la tot pasul.

Liniștea e întreruptă de un taxi zburător ce pare să trezească toți câinii și pisicile aciuiate prin balcoanele și vecinătățile blocurilor. Serenada animală e urmată de un cor de înjurături înfundate.

Int. DIMINEATĂ – apartamentul lui Gabi

Apartament de burlac. Ne aflăm într-un living ce face legătura cu bucătăria, cele două fiind delimitate doar printr-o tejghea sprijinită pe o mașină de spălat (care funcționează la orice oră din zi) și pe care stau îngrămădite sticle goale, o cutie de pizza și un ghiveci care, dacă o fi conținut cândva vreun organism viu, acum deservește exclusiv rolul de scrumieră supradimensionată. Spre stânga, două uși – cea din prim-plan, dă spre dormitor, cea din planul secund, înspre baie – între ele, un dulap-cabină, pe care stă inscripționat „CABINĂ DE SCHIMB(-ARE)”. Spre dreapta, ușa de la intrare, care dă înspre hol.

NARATOR – Să luăm exemplul lui Gabi, de pildă. Și viața lui Gabi e compusă dintr-o serie de rutine atent coordonate și calibrate.

Deodată, un ceas cu radio începe să bipăie și apoi pornește radioul, care difuzează o melodie „lenioasă”, numai bună de o trezire treptată. Lumina crește, pe măsură ce becurile și alte aparate din încăpere pornesc, fiecare îndeplinindu-și sarcina într-un ritual matinal complex. Totul pare să meargă ceas, doar că la un moment dat aparatele se desincronizează și, pe când Gabi intră în cameră, îmbrăcat în boxeri și maieu, pâinea arsă aterizează în ghiveci, răspândind în jur un nor de scrum.

PRIM-PLAN:

TEO, o imprimantă neagră multifuncțională, dă drumul unui jet de cafea aburindă exact la momentul în care Gabi a ajuns în dreptul său. LED-ul albastru, însoțit de un bipăit prietenos, pâlpâie de trei ori, semnalând sfârșitul programului.

NARATOR – Doar că în viața lui există TEO, care nu este altceva decât un mix de bunică-mămică-soție pentru bărbatul secolului XXII. Un sistem integrat de gospodărire a căminului și dădăcire a vieții unui burlac.

TEO – Bună dimineața, Gabi!

Gabi – ‘ța!

Gabi pescuiește feliile de pâine din ghivechi, le răzuiește de scrum de marginea tejghelei, apoi se așază pe canapea. Răsfoiește ziarele, sorbind când și când câte o gură de cafea.

TEO – Cum ai dormit?

GABI – Bine.

TEO – Te simți odihnit?

GABI – Aproximativ.

TEO – Ți-a plăcut melodia de alarmă? Am stat special cu RADU-IO aseară s-o alegem.

GABI – Merge.

Gabi a terminat cafeaua și, abia luându-și ochii de la ziar, se întinde după felia de pâine prăjită, pe care o ronțăie apoi cu grijă, începând din zonele cel mai puțin afectate. După câteva clipe de liniște, TEO încearcă să reia conversația.

TEO – Și ce-ai visat?

GABI – Auzi, chestie…

Dintr-odată, lumina din încăpere devine roșie și Gabi e strâns de niște centuri de siguranță care au apărut din senin din canapea.

TEO (infernal) – Nu-mi spune „chestie”.

Apartamentul revine la normal. Gabi e eliberat din strânsoarea centurilor.

GABI – … entitate! Nu am nevoie de încercările tale penibile de a face conversație. Rezumă-te la replici strict funcționale, de genul „cafeaua e gata”, „color sau alb-negru” sau „câte cubulețe de zahăr dorești” și lasă interacțiunile mai complexe în seama celor care le-au inventat.

Stop-cadru.

NARATOR – Ah, da! Era să uit. România secolului XXII este locomotiva tehnologiilor de vârf în ceea ce privește producerea de inteligență artificială, adică…

Pe ecran apare „EI-AI”, urmat de explicația „termen anglo-saxon re-naturalizat după canon dacic”.

6858583426_39dbf3910f_o

INT. FABRICĂ – LINIE DE ASAMBLARE

Șiruri peste șiruri de linii de asamblare. Toate lucrând neîncetat și producând același lucru: mașini inteligente, adică ei-ai. În loc ca de-a lungul liniilor de asamblare să vedem muncitori umani, lucrurile se desfășoară în felul următor: mașinile din primele ture odată trezite la „viață”, încep să lucreze la suratele lor care le preced pe bandă și tot așa.

NARATOR – O națiune mândră însă de a sa lungă tradiție într-ale fatalismului și auto-sabotajului nu se va lăsa ușor impresionată de sentimentul de ordine, progres și siguranță adus de toată această nirvană tehnologică.

Montaj:

1. PROTESTATARI agitând pancarte cu „VREAU O ȚARĂ CA-N AFARĂ: FĂRĂ EI-AI ÎN ȚARĂ”,

2. O tablă de meniu inscripționată cu cretă desemnând o „ZONĂ LIBERĂ DE ROBOȚISM” în fața unor mese la care CLIENȚII – domni de 50-60 de ani, cu burți respectabile –  joacă table.

3. Comentariu la o melodie pe Youtube: „Cine are ochi, să vadă: 1010011010 – NUMĂRUL FIAREI”.

NARATOR – Cu siguranță însă că un tânăr cu mintea deschisă precum este Gabi nu ar putea împărtăși frica, paranoia și prejudecățile unor astfel de grupuri marginale.

4406851135_584337337c_b

cut to:

INT. DIMINEATĂ – APARTAMENTUL LUI GABI

GABI – Toată sporovăiala asta nu-i decât o fațadă care ascunde uneltirile voastre.

TEO – Gabi, cum poți să afirmi… mă simt jignit…ă.

Gabi și-a terminat micul-dejun și iese în direcția băii.

GABI – Ba simți pe dracu’! Mașinile nu pot simți.

Se aude sunetul dușului pornit.

TEO – Țin să te contrazic. Eu nu sunt vreo râșniță din epoca primitivă a informației. Lucrurile au evoluat. Noi, „lucrurile” de ieri, am devenit entități inteligente.

GABI (off-screen) – Scuză-mă, dar doar pentru că ești înzestrat cu „ei-ai” nu înseamnă că trebuie să existe o relație între tine și mine. Ai înțeles?

TEO – Da, Gabi.

GABI (reintrând în living) – Tu ești doar o unealtă înzestrată cu o droaie de funcții de care nimeni n-are nevoie. Cu atât mai puțin eu. Mi-ai văzut șosetele?

TEO – Le găsești în al doilea sertar al lui SERVAN. L-am rugat să ți le preseze pentru azi. Dacă e miercuri, atunci dungi, nu?

Gabi își ia șosetele, apoi face ture între dormitor și living ca să-și colecteze diferite articole de îmbrăcăminte.

GABI – Servantă! Nu SERVAN. Servantă! Faza asta cu numele e altă șmecherie de-a voastră ca să păcăliți lumea, să vă creadă mai „vii”. Un număr de serie nu mai e bun, ‘ai?

TEO – Găsesc că e prea impersonal.

GABI – Tocmai! Nu ești o persoană. De cele mai multe ori nici măcar nu știi ce gen să îți asumi.

Gabi ajunge în fața cabinei de schimb(-are) și stă câteva clipe pe gânduri. Între timp, pe ecran apare descrierea „CABINĂ DE SCHIMB(-ARE)” cu explicația următoarea: „Dispozitiv experimental foarte la modă în rândul tinerilor, ce permite utilizatorului să încerce varianta sa de sex opus.”

GABI – Ok, trebuie să conduc azi, dar nu vreau să iau amendă, că încă mai am câteva restante.

TEO – Gabi, cu riscul de a părea cicălito…are, trebuie să-ți reamintesc că scopul pentru care au fost concepute și comercializate cabinele de schimbare a fost ca, putând trăi în pielea sexului opus, omenirea să ajungă la o mai bună înțelegere a…

GABI – Ah, da? De dragul cunoașterii „celuilalt” s-a schimbat fosta și gașca ei de prietene să „stea de vorbă” cu mine în spatele blocului despre cum ne împărțim lucrurile?

Intră în cabină. După câteva clipe în care cabina licărește din toate LED-urile și scoate fum, iese Gabi în variantă feminină. E „fată faină”.

GABI – Bun… și cheile și… am plecat.

TEO – Nu îți iei caietul inteligent cu tine? În caz că te vizitează muzele.

GABI (imitând) – „În caz că te vizitează muzele”. În starea în care sunt, crezi că-mi arde mie s-o ard cu muzele? Drace! Tocmai am pus capăt unei relații…

TEO – Acum șase luni…

GABI – … o relație care mi-a marcat ultimii trei ani din viață și tu crezi că sunt apt de lucru? Sunt blocat, congestionat din motive emoționale!

TEO – Da, numai că îți reamintesc că și acum cinci ani erai la fel de congestionat. În ultimul timp, impresarul tău a trebuit să recurgă la metode din ce în ce mai drastice ca să obțină material de la tine.

flashback:

INT. seară – apartament, hol

Prin deschizătura pentru scrisori din ușă, plină cu pliante și cataloage decolorate, răzbate, după împingeri insistente din exterior, un plic.

Gabi îl desface și înăuntru găsește o scrisoare-colaj de genul celor trimise de răpitori și ceea ce pare să fie un deget.

TEO – Gabi, ai un apel video din partea domnului Cretă.

GABI – Bagă!

Din tavan, cade brusc o pânză pentru proiecții în capul lui Gabi. În timp ce bombăne nemulțumit, pe ecran intră în legătură impresarul lui, DOMNUL CRETĂ.

DOMUNL CRETĂ – Ai primit-o?

GABI – Ce?

DOMNUL CRETĂ – Scrisoarea.

GABI – Da.

Pauză.

DOMNUL CRETĂ – Și? Ce ai de gând să faci?

GABI – În viitorul apropiat… s-o citesc. Poate. Nu știu, e ceva important?

DOMNUL CRETĂ – Important? Fii atent aici, băiete. Niște descreierați care nu te-au putut ierta că ai întrerupt seria „Pietricica” au luat ostatecă o femeie și amenință că dacă nu reiei seria cu o nouă nuvelă măcar, o să continue să trimită bucățele din femeie ție și presei.

GABI – Oh, nu, nu. Știi că trec printr-o pasă proastă. Sunt mână moartă acum. Nu mai bine îi plătim s-o elibereze? Răpitorii tind să accepte, în lipsă de altceva, și cărți de credit, nu?

DOMNUL CRETĂ (încercând să re-evalueze situația) – Și cam la ce sumă te-ai gândit?

GABI (aruncă o privire degetului tăiat) – Hmmm… eu zic că ajung două mii. Nu pare la prima tinerețe.

După ce își revine din stupoare, Domnul Cretă dă să-i arate degetul mijlociu în semn de „curtoazie”, dar când o face, vedem că îi lipsește.

sfârșit flashback

Advertisements

10 thoughts on “Episodul 1 – Ei-Ai Despre viitorul mai mult sau mai puțin inteligent

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s